Majoritatea lanternelor tactice sunt construite din aliaj de aluminiu aviatic T6061. In plus, unii producatori utilizeaza bari din aluminiu prelucrate pe aparate CNC, pentru a asigura o rezistenta mai mare produselor finite. Acest proces de fabricatie asigura lanternelor o rezistenta la impact si socuri mai mare, astfel scapate pe jos, pe suprafete dure sau trecand cu masina peste ele nu au pierderi de performanta .
   Unii producatori folosesc aluminiu ieftin si slab pentru a produce tubulatura compartimentului pentru baterii, avand pierderi semificative de performanta si rezistenta.
   Producatorii de top au corpul lanternelor tratate dupa standarde militare prin anodizare de gradul III, astfel suprafata lanternei devine dura ca la diamant, asigurand un grad ridicat de protectie impotriva zgarieturilor, coroziunii.

   Eloxarea - Anodizarea - Oxidarea Anodica: este un proces electrochimic ce consta in obtinerea unui strat protector de oxid de aluminiu rezistent si omogen care asigura protectia anticoroziva. Se realizeaza prin electroliza (supunerea la curent continuu) intr-un mediu acid (baie de acid sulfuric) in conditii de control auster al concentratiilor componentelor chimice, al temperaturii, al curentului, etc. Grosimea stratului de oxid de aluminiu obtinut variaza intre 5-20 microni in functie de destinatia si mediul in care va fi folosit reperul respectiv.

   Anodizarea si vopsirea in camp electrostatic constituie factori determinanti pentru producerea aluminiului, in special atunci cand acesta se utilizeaza in aplicatii arhitecturale. 
   Prin anodizare si vopsire electrostatica, pe de o parte se imbunatateste comportamentul anticoroziv al aluminiului, iar pe de alta parte se desavarsesc proprietatile decorative necesare in aplicatiile arhitectonice.

   Aluminiul destinat aplicatiilor arhitecturale este supus la tratamente de suprafata pentru ca, pe de o parte sa se imbunatateasca performanta sa anticoroziva, pe de alta parte sa se realizeze aspectul si coloristica dorita pentru deservirea cerintelor decorative ale aplicatiilor athitecturale si ale constructiilor.

   Metodele care au dominat si se utilizeaza in mod obisnuit pentru tratamentele de suprafata ale aluminiului destinat aplicatiilor arhitecturale sunt anodizarea si vopsirea in camp electrostatic.
   Prin anodizare, suprafata aluminiului se transforma, creandu-se astfel in mod artificial, un strat de oxid (zgura). Deoarece procedura se realizeaza in conditii complet controlate, acest strat de oxid este foarte coeziv si dur. Acest strat, deoarece este deja oxid (zgura), atunci cand este expus in atmosfera nu se corodeaza si astfel protejeaza metalul. Stratul anodizant este transparent si structura sa este poroasa si permite incorporarea materialelor colorante.

   Acestea sunt cateva din proprietatile specifice ale anodizarii:
-Stratul de anodizare este format din metal insusi, este complet integrat in acesta si nu exista astfel probleme de aderenta.
-Performantele anticorozive ale anodizarii sunt foarte bune, daca se respecta toate regulile procedurilor de productie, aplicare si utilizare.
-Produsele anodizante din aluminiu au un aspect metalic.
-Exista o limita a paletei de culori.
-Prin vopsirea in camp electrostatic, se adauga si se acopera suprafata aluminiului cu un strat de vopsea poliesterica. 
-Pregatirea corespunzatoare a suprafetei, structura vopselei si conditiile de aplicare asigura protectia aluminiului de coroziune.
Acestea sunt cateva din proprietatile specifice ale vopsirii in camp electrostatic:
-Protectia anticoroziva oferita aluminiului este foarte buna, daca sunt respectate toate conditiile procedurii de productie, aplicare si utilizare.
-Vopsirea in camp electrostatic ofera o gama nelimitata de culori.
-Vopseaua este un strat cu componenta si textura diferita fata de aluminiu. Cele doua materiale prezinta un comportament diferit la semnele de uzura si la conditiile temporale si astfel exista pericolul de aparitie a dislocarilor.

   Un detaliu care trebuie avut in vedere in designul profilelor de aluminiu care urmeaza sa fie supuse la anodizare si vopsire, este influenta diferita a celor doua metode asupra dimensiunilor finale.

   Stratul anodizat (anodizare) a carei grosime oscileaza intre 10-25 microni, penetreaza metalul si practic nu schimba dimensiunile finale ale suprafetei.
   Stratul de vopsea electrostatica a carui grosime nu este mai mare de 60 de microni si in unele cazuri poate depasi 120 de microni se adauga pe suprafata metalului si influenteaza dimensiunile.
   Cele doua metode, anodizare si vopsire, sunt recomandate neconditionat pentru tratamentul de suprafata al aluminiului destinat aplicatiilor arhitecturale.
   Asamblarea si manevrarea profilelor din aluminiu anodizate sau vopsite trebuie realizate conform regulamentelor de aplicare cunoscute, insa utilizate in putine situatii. De exemplu, pe parcursul asamblarii sau a fixarii trebuie utilizate mereu suruburi inoxidabile.

   Anodizare:Cea mai utilizata metoda de anodizare la scara larga este dupa standard militar american MIL- SPEC-A-8625 care defineste trei tipuri de anodizare:

-tipul I de anodizare este cu acid crhomic

-tipul II este anodizare cu acid sulfuric

-tipul III este anodizare puternica cu acid sulfuric